Descriere
Dragă cititorule,
Nu știu cum ai ajuns aici. Poate din întâmplare. Poate pentru că ți-a fost dor să simți. Sau poate că ți-e dor, un dor pe care nu-l poți pune în cuvinte, dar îl porți în piept de ani întregi.
Dacă e așa, te înțeleg, mai mult decât ai crede.
Eu am început să scriu dintr-un gol, un gol lăsat de un om pe care l-am iubit fără limite, bunicul meu. Plecând a luat cu el și lumea mea, culoarea ei, cerul ei și sensul vieții mele. Însă, în acel moment o poezie, una singură a readus speranța. Mama mi-a întins o poezie de-a ei, scrisă cu ani mulți în urma, o bucățică din sufletul ei prinsă de o foaie cu marginile roase de trecerea timpului. Ce m-a marcat cu adevărat a fost patosul cu care, și după atâta vreme, recita din memorie, din suflet, cu lacrimi autentice versurile așternute pe acea foaie la doar 18 ani.
Nu mi-a spus multe, dar am simțit că, în acel moment, ceva s-a schimbat.
Și atunci a început totul.
Am răspuns, fără a-mi da seama, printr-o poezie. Apoi prin alta.Și alta. Până când dorul a început să curgă, vers cu vers, ca o apă nestăvilită. Din cuvinte simple am făcut drumuri înapoi spre casa în care am crescut. Priviri care nu se mai întorc, îmbrățișări pe care n-am apucat să le dau. Am scris despre mama, care ascundea durerea în felul ei. Am scris despre mine, tânăra care învață să trăiască între o lume care o cheamă și una care o atrage înapoi.
Acest volum nu este despre motive, simboluri sau perfecțiune. Este despre o inimă care bate în lipsă. Despre rădăcini, despre iubire, despre pierdere și câștig. Despre acasă, acel loc care trăiește în noi chiar și când poate nu mai este. Fiecare poezie, strofă, vers, cuvânt reprezintă o bucățică dintr-o poveste. Un crâmpei din mine. Fiecare poezie este un capitol al poveștii unui suflet care n-a știut cum să spună “mi-e dor” altfel decât așa:
cu litere, cu tăceri, cu suspine între rânduri.
Dacă citești și simți că ceva din tine se recunoaște în cuvintele mele, vreau să-ți mulțumesc. Înseamnă că nu sunt singura care simte dorul atât de intens.
Aș vrea să-ți spun că toate poeziile mele sunt scrise cu curaj, dar și că multe dintre ele au fost scrise cu lacrimi, cu dor, cu frică și cu speranță.
Și poate că și tu parcurgându-mi sentimentele vei regăsi o parte din tine pe care ai uitat-o, sau pe care ai încercat să o îngropi.
Volumul meu nu e doar o carte, e un drum.
De la o poezie a mamei la o viață întreagă.
De la moartea unui suflet de neprețuit la renașterea unei voci.
De la acasă la lume.
Și poate într-un fel, de la tine… către tine
Discutii, comentarii