Descriere
Minunea îndrăgostirii și a viețuirii în iubire depășește orice limite de spațiu și timp, iar Cronos rămâne părintele prin excelență („Picură stropi de apă îmbibată cu cenușă din acea streșină Cronos, lumina străpunge infinitul și cerul se deprinde-n două, tu ai uitat să-i spui iubitului părinte un adio! De ce privești îngândurat trecutul printre proiecții în mișcare, de ce să înțelegem că sortitul poate avea și uneori reflecții indefinite, stătătoare?”), împlinirea minunii de a iubi constă tocmai în arta aceasta a depășirii limitelor spațio-temporale („Iubite, se pare c-ai trasat o paralelă între mine și a ta făptură, dar și cu toate astea eu mă gândesc la împlinire întru a ta iubire... credință, stăruință pentru eternitate cu serenitate, nu vreau și nu accept să fie o ruptură. Aspectual când stelele se ivesc pe cer și luna tinde către măreție, eu caut paralele în eter, slăvită fie ea, iubirea să ne fie!”).
Prof. (Drd.) Petronela Apopei